COMENTARIU CRITIC

Neoromânescul interbelic s-a manifestat, e adevărat, cu o amploare mai mică decât înainte de Primul Război Mondial, și în arhitectura rezidențială. Și în această categorie, clădirile câștigă, după 1918, în dimensiuni, apărând astfel tipologia imobilelor de apartamente realizate în stil național. Influența artei populare la aceste edificii este mai scăzută. În acest sens, apelul la arhitectura vernaculară este mai degrabă rar și se reduce la utilizarea unor elemente din lemn la logii și balcoane.

Arhitectul Arghir Culina proiectează probabil cel mai aclamat imobil de apartamente al anilor 1920, situat pe Bulevardul Hristo Botev (fost Domniței) din București. Acesta este chiar proprietatea arhitectului, are nu mai puțin de opt etaje, a fost construit între 1923 și 1928 și reprezintă un progres tehnic remarcabil pentru epoca respectivă. Edificiul are un aspect sobru, care evidențiază calitățile remarcabile ale betonului și ale altor materiale moderne. Aparența sobră este atenuată de asocierile neobișnuite dintre beton și lemn și de elementele sale decorative care îl aseamănă cu unele construcții de aceeași natură din capitala Franței. La parter, se găsesc spații comerciale, în timp ce apartamentele de la etajele I-IV erau destinate închirierii. La interior, încă se păstrează ascensorul din perioada interbelică, finisajele din casa scării și câteva elemente de tâmplărie. De asemenea, în spatele imobilului, în curtea interioară, arhitectul a construit o casă în stil eclectic cu parter și un etaj, unde a locuit împreună cu soția sa, Didona, după ce toate celelalte proprietăți ale sale au fost naționalizate de regimul comunist. În ciuda faptului că fusese desemnat „stilul oficial” al României Mari, neoromânescul este treptat abandonat la construcția clădirilor publice, deoarece noul curent răspundea mult mai bine nevoilor funcționale ale anilor 1930.

Primele lucrări Art Déco din arhitectura românească apar aproape concomitent cu modernismul internaționalist, în deceniul al treilea al secolului trecut. Deși tot o expresie a modernității, contrară tradiționalismului, Art Déco este receptat mult mai ușor în societatea românească decât stilul internațional modernist, chiar dacă, în fapt, curentul este tot o manifestare a modernismului. Asemenea acestuia din urmă, Art Déco găsește cadrul cel mai propice pentru a se manifesta în marile orașe: București, Ploiești, Constanța, dar și în stațiunile aflate pe litoralul Mării Negre. Acest lucru este ușor de explicat prin prisma domeniilor de activitate în care curentul își lasă la început amprenta: turism, săli de spectacole, agrement, transporturi, comerț, locuințe (imobile de raport și vile). Din acest punct de vedere, marile orașe și litoralul sunt importante destinații turistice, puncte centrale ale comerțului și noduri majore ale rețelelor de transport terestru. De asemenea, marile orașe cuprind cartiere rezidențiale ample, iar litoralul este locul propice pentru numeroase case de vacanță. Încetul cu încetul însă, Art Déco își dovedește polivalența și se adaptează perfect oricărui program de arhitectură, reprezentativ sau domestic, monumental sau utilitar, contribuind astfel la omogenizarea întregului cadru construit.

În concordanță cu domeniile în care s-a manifestat la debut noul stil, primele clădiri Art Déco sunt hoteluri (Lido, Negoiu, Union, Ambasador) și sunt proiectate de arhitectul Arghir Culina în anii 1930.

Fișă realizată de Mariana CROITORU (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Grámos, Grecia, 15 iulie 1883 - București, 1972)
     
    Studii academice/de specialitate
    1909 - Urmează cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect în acest an.
     
    Activitate profesională
    1909-1917 - Arhitect proiectant la diverși arhitecți;
    1917-1946 - Arhitect în Ministerul Economiei Naționale;
    1920-1948 - Arhitect în cadrul Societăţii de Asigurare „Dacia România”;
    1950-1955 - Arhitect principal în cadrul Academei RPR;
    1956-1966 - Diriginte de șantier la Biroul Tehnic al Academei RPR.
     
    Alte informații relevante
    Se stinge din viață în anul 1972 și este incinerat la Crematoriul „Cenușa” din București.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de urbanism și peisagistică
    1923 - Monumentul Haralambie Botescu, Strada Popa Tatu colţ cu Berzei, București;
    1924 - Monumentul „Avântul Ţării”, Piaţa Walter Mărăcineanu, București.
     
    Proiecte de arhitectură
    Clădiri publice:
    1912-1913 - Hotel Cişmigiu (Palace), Bulevardul Regina Elisabeta 38, București;
    1920-1922 - Căminul studențesc al Facultății de Medicină, Splaiul Independenţei 48, București;
    1923 - Garaj Auto (fost Mihăescu), Strada Dr. Iacob Felix 36, București;
    1927 - Hotel Muntenia (Paris), Strada Academiei 21, București;
    1931 - Hotel Union, Strada Ion Câmpineanu 11, București;
    1928-1929 - Hotel Negoiu (Stănescu), Strada Ion Câmpineanu 13, București;
    1935 - Hotel Opera (Liric), Strada Ion Brezoianu 37, București;
    1936-1937 - Hotel Ambasador, Bulevardul General Gheorghe Magheru 10, București;
    1937-1938 - Ministerul Industriei și Comerțului, Calea Victoriei 133 (demolat în 2010).
     
    Locuințe:
    1911 - Locuința directorului Societății Letea, Brașov;
    1928 - Casele Grigore Coandă, Pitești;
    1935 - Hotel Popescu, Craiova;
    1909 - Casa Tanovieanu, Strada Câmpineanu 6, București;
    1910 - Casa Dr. Gherson, Strada Dionisie Lupu 8, București;
    1912 - Casa Nicolaescu, Aleea Alexandru 6, București;
    1916-1918 - Vila Aurel Mincu, Bulevardul Dacia 60, București;
    1912 - Casa Ing. Ficșinescu, Bulevardul Lascăr Catargiu 11, București;
    1913 - Casa Petrescu, Strada Luigi Cazavillan colț cu Strada General Berthelot, București;
    1923 - Casa atelier a pictorului Kimon Loghi, Strada Viişoarei 8, București;
    1923-1928 - Imobil de locuinţe, Bulevardul Hristo Botev 3, București;
    1929 - Imobil de locuințe, Bulevardul Ferdinand 5, București;
    1929 - Imobil de locuințe, Bulevardul Elisabeta 24, București;
    1928-1929 - Imobilul Societăţii de Asigurare „Dacia România”, Bulevardul Regina Elisabeta 44, București;
    1930 - Vilă, Aleea Alexandru 39b, București;
    1930-1932 - Vila Ing. Emil Prager, Strada Paris 47 (Piața Quito), București;
    1931 - Imobil de locuințe, Bulevardul Kogălniceanu 35, București;
    1931-1933 - Imobil de locuințe al Societăţii de Asigurare „Dacia România”, Strada Cantacuzino 36, București;
    1933-1934 - Imobilul pensionarilor Societăţii de Asigurare „Dacia România”, Calea Şerban Vodă 41,
    București;
    1939 - Imobil de locuințe, Calea Dorobanților 43, București.
     
    Proiecte de restaurare
    1911-1912 - Hotel Capitol (Louvre), Calea Victoriei 29, București.
     
    Concursuri. Premii și distincții
    1926 - Premiul III, Concursul pentru „Localul Asociației Inginerilor din Industria Minieră”;
    1942 - Distins cu Ordinul „Steaua României” în Grad de Ofițer (de către regele Mihai I).
     


    BIBLIOGRAFIE

    Cărți autor
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    CRITICOS, Mihaela, Art Déco sau modernismul bine temperat/ Art Déco or well-tempered modernism, Editura Simetria, Bucureşti, 2009.
    TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic şi indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.                                               
    VASILESCU, Sorin, Dicționarul arhitecților moderni și contemporani, București, Editura Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, 1990.
     
    Arhive
    B.A.R.: „Album foto Arh. Arghir Culina” (donația familiei).
     
    Webgrafia
    https://issuu.com/dictionaruar/docs/dictionar_arhitecti_si_cladiri_ac_u