IMAGINI

BIOGRAFIE

(Bucureşti, 9 octombrie 1894 - Bucureşti, 23 martie 1987)

Studii academice/de specialitate
1913-1926 - A studiat la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, începută în 1913 şi absolvită în 1926, după o întrerupere de opt ani (1916-1924) datorată Primului Război Mondial şi a dificultăţilor din anii care i-au urmat.

Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
1925 - Se angajează la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, specializându-se în construcţii spitaliceşti. [Carmen Popescu (coord.), 2011].
1925 - Se angajează în biroul arhitectului Petre Antonescu.
1948 - Este cooptată în colectivul de proiectare al Ministerului Sănătăţii care va fi integrat nou înfiinţatului Institut de Proiectări de Construcţii (1949).
În timpul regimului comunist a activat timp de 19 ani, la Institutul Proiect Bucureşti, apoi a fost transferată la D.S.A.P.C.-Bucureşti (ulterior, Institutul de Proiectări Ilfov).
 

PROIECTE

PROIECTE NEREALIZATE
1933 - Proiectul muzeului Zambaccian, Bucureşti;
1940 - Proiectul Hotelului Albatros din Balcic, abandonat în acelaşi an.

PROIECTE REALIZATE

Proiecte de urbanism și peisagistică
1960-1979 - Studii de sistematizare şi de arhitectură populară în județele Mehedinţi, Gorj, Ilfov, Buzău şi Prahova.
 
Proiecte de arhitectură
1925-1942 - Arhitect al Eforiei Spitalelor Civile şi, în paralel, în biroul propriu de arhitectură, până la suprimarea dreptului de liberă practică a arhitecţilor de către guvernul comunist din anul 1948. Autoare a peste 80 de proiecte realizate şi a cel puţin tot atâtea rămase în stadiu de proiect. [cf. Emil Retegan, 2015]

Cea mai reprezentativă pentru prima perioadă de activitate rămâne clădirea Prefecturii judeţului Caraş (actualmente Primăria oraşului Oraviţa, 1927-1932), prima clădire publică de mai mare anvergură, realizată cu colaborarea arhitectului Gheorghe Audisio, în urma câştigării primului concurs de arhitectură, în 1927. [ cf. Emil Retegan, 2015]
 
Locuinţe individuale
Locuinţe urbane:
1925-1926 - Locuinţa proprie din Strada Mihai Eminescu 149, București, cu o „compoziţie simplă, inspirându-se din vernacularul otoman urban, încă foarte răspândit în Bucureştiul finelui de secol al XIX-lea”. [cf. Carmen Popescu (coord.), 2011];
1927 - Casa Iosipovici, Strada dr. Lister 75, București (în colaborare cu arhitect Grigore Ionescu);
1928 - Casa Blanche-Bernay, Strada dr. Victor Babeş 10, București;
1929 - Casa dr. A. Urechea, Strada Luigi Cazzavillan 26, București (astăzi dispărută);
1931 - Casa Leon Balian, Strada D.A. Sturdza 8, Constanța;
1934 - Casa profesorului Gavrilă, Bulevardul Ferdinand I 166, București;
1935 - Casa M. Şerbescu, Strada Constantin Sandu Aldea 89, București (în prezent, modificată);
1935 - Consulatul Franţei în casele Marghiloman, Strada Biserica Amzei 13-15, București;
1936 - Vila ing. Emil Prager din Bulevardul Aviatorilor, București (demolată în 2009);
1936 - Casa Cantuniari, Strada pictor G. D. Mirea 18, București;
1936-1937 - Casa profesor Victor Vâlcovici, Strada Londra 44, București;
1936-1937 - Palatul Principelui Nicolae de la Snagov, București (modificat şi extins dupul 1970);
1937 - Vila comandorului Hrubeš, Strada Alexandru Donici 49, București (astăzi dispărută).
 
Locuinţe de vilegiatură:
Primele vile la mare construite la Eforie Sud: casele Meia şi Bildicea (1922, demolate în urma sistematizării traseului şoselei Constanţa-Mangalia); la Eforie Nord: vila „Cetatea de nisip” pentru regele Carol al II-lea (1934, astăzi dispărută), vila „Nova”, vilă pe faleză pentru Cella Delavrancea (1934); la Techirghiol: vila Bogdan (1934), vila „Vera” (1934).
 
Ferme şi conace: la Drăghiceni-Olt, pentru pictorul Eustaţiu Stoenescu (1934-1939, astăzi dispărut) - arhitecta a fost o bună prietenă a pictorului Eustaţiu Stoenescu, pentru care a realizat atât casa şi atelierul din Bucureşti (1931), cât şi conacul de la Drăghiceni-Olt, intrepretând în mod original modelul caselor tradiţionale din Valahia; la Măgura Odobeştilor-Vrancea, pentru Petre şi Ecaterina Logady-Caragiale (1938, astăzi dispărut); conacul de la Mostiştea (1935); conacul Florica şi Sache Suchianu din Copăceni (1939).

Locuinţe colective:
1937-1938 - Imobilul P+2 pentru generalul Glatz, Strada Profesor Moise Nicoară 37;
1938 -1939 - Imobilul P+3 pentru Grigore (Piki) Arapu, Strada Pictor Barbu Iscovescu 44;
1946-1948 - Imobil P+5, str. Brezoianu 46.

Reşedinţe princiare:
1936 - Palatul de la Snagov pentru Principele Nicolae al României (astăzi modificat).

Clădiri publice:
Bănci: 1929 - Banca Comercială „Neamţu” din Drobeta Turnu Severin.

Administrative - Primării: 1927-1932 - Oraviţa şi Balcic.

Construcţii spitaliceşti:
1929 - Amfiteatrul spitalului Colţea, București;
1930-1933 - Institutul de Medicină dr. N. Lupu, Șoseaua Ştefan cel Mare 19-21, București;
1932-1942 - Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, Strada dr. Leonte 1-3, proiect conceput într-o arhitectură modernă, funcţionalistă, cu care câştigă concursul din anul 1932, București;
1933 - Pavilion la Spitalul Colentina, București;
1934 - Dispensarul din Cavarna, Bulgaria;
1949-1959 - Spital Clinic Fundeni, București; 
1950-1960 - Institutul Oncologic-Filantropia, București;
1953 - Pavilioane pentru bolnavi contagioși la Spitalul Victor Babeș, Șoseaua Mihai Bravu, București.

Biserici: Sf. Nicolae din Oltenița (1934), Vulturești-Olt (1934), Spanțov-Stancea-Călărași (1934), Șerpeni Ilanlâc (1934, astăzi Zmeevo, în Bulgaria) și Drăghiceni-Olt (1937-1938).

Alte lucrări în București:
1938 - Fațada şi foyerul cinematografului Capitol din Bulevardul Regina Elisabeta;
1982-1987 - Contribuție la restaurarea Bisericii Sf. Gheorghe Nou.

Lucrări la Balcic:
S-a impus ca una dintre figurile marcante ale arhitecturii româneşti interbelice, cu o contribuţie majoră în promovarea interpretării tradiţiei naţionale în cheie modernă, preocupare care şi-a găsit expresia cea mai originală în perioada realizării vilelor de la Balcic (1934-1938), pentru o serie de comanditari din elita vremii:
1934 - Vila „Vânturile, valurile” pentru generalul Gh. Rasoviceanu (demolată în 2009);
1934 - Vila „Lupoaicei” pentru Elena Popovici-Lupa şi Nae Ionescu (astăzi dispărută);
1934 - Vila „Turnul lui Mugur” pentru Gh. D. Mugur;
1934 - Vila „Balcica” pentru primarul Balcicului, Octavian Moşescu;
1934-1935 - Vila poetului Ion Pillat şi a pictoriţei Maria Pillat-Brateş (astăzi restaurant);
1935 - Vila „Cuibul lui Roman” pentru ing. Roman (astăzi dispărută);
1935 - Vila avocatului şi ministrului Grigore Iunian (astăzi dispărută);
1936 - Vila pentru ministrul Mircea Cancicov şi soţia sa, scriitoarea Georgeta Jurgea-Cancicov;
1936 - Vila „Ghiul Hane” pentru Cecilia Constantiniu (astăzi dispărută);
1936 - Vila „Misterioasa” pentru avocatul George Gesticone şi soţia sa, Amelia Gesticone-Nădejde (astăzi dispărută);
1934-1937 - remodelarea și extinderea Primăriei orașului Balcic, singura clădire publică realizată pentru municipalitate;
1937-1938 - „Vila cu terase în mare” pentru Stelian Popescu, directorul-proprietar al ziarului „Universul” (demolată în 2009).

Demne de interes sunt şi refacerea, remodelarea sau extiderea unor clădiri existente, în spiritul arhitecturii vernacular balcanice:
1934-1935 - Modificarea casei „Hagi Geavid” pentru Eliza Brătianu;
1936 - Vila „Ghiul Serai” pentru omul politic C. Dimitriu-Dovlecel;
1935, respectiv 1936 - Două pavilioane construite pentru Regina Maria în incinta Palatului Regal de la Balcic: Pavilionul de ceai al Reginei (astăzi în stare de ruină) și Pavilionul Grănicerilor (astăzi vila Izbânda), rezolvări moderne în armonie cu arhitectura oficială a celorlalte clădiri regale.

„Înainte de pensionarea din 1982, şi-a dedicat energia ultimilor ani, realizării studiilor asupra arhitecturii populare din judeţele Mehedinţi, Gorj, Buzău, Prahova, realizate pentru I.P.J. Ilfov cu scopul de a aduna prototipuri valabile, care să ferească de depersonalizare locuinţele rurale aflate atunci în curs de proiectare, ca urmare a procesului de urbanizare decis de conducerea statului.” [Emil Retegan, 2015, p.32].

Proiecte de restaurare
1982-1987 - Contribuție la restaurarea Bisericii Sf. Gheorghe Nou (1982-1987, lucrări de restaurare începute din 1978 sub conducerea arhitectului Ştefan Balş);
1934 - Restaurarea bisericii vechi a Mănăstirii Sinaia şi construcţii în incinta mănăstirii;
1942-1943 - Biserica Kretzulescu, reparată după cutremurul din 1940. În perioada comunistă, se preconiza dărâmarea bisericii Kretzulescu, care a fost salvată de un grup de arhitecţi, printre care Henrieta Delavrancea.
 
Proiecte de interior
Amenajări interioare:
1929 - Amfiteatrul Spitalului Colţea din Bucureşti;
1934 - Căminul funcţionarilor E.S.C. din incinta Mănăstirii Sinaia;
1935 - Salonul reginei Maria din Palatul regal din Balcic, proiectat de arh. Emil Guneş.

Concursuri. Premii și distincții
1925 - Participă, împreună cu arhitectul Nicolae Cucu şi cu sculptoriţa Lidya Kotzebue, la concursul pentru Monumentul Infanteriei, pe un amplasament situat pe şoseaua Kiseleff.        
1925-1927 - Concurs de arhitectură pentru sediul Prefecturii Judeţului Caraş, la Oraviţa, câştigat de Henrieta Delavrancea-Gibory în 1927.
1932 - Câştigă concursul de arhitectură pentru sediul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti, Strada D. Leonte, învingând echipa lui Horia Creangă.
 
Activitate publicistică/editorială
1972 - Case tradiţionale în judeţul Mehedinţi (studiu).

Premii și distincții
1972 - Premiul Uniunii Arhitecţilor pentru înteaga activitate.
 

BIBLIOGRAFIE

CELAC, Mariana, CARABELLA, Octavian şi MARCU-LĂPĂDAT, Marius, Bucureşti. Arhitectură şi modernitate. Un ghid adnotat, Editura Simetria, Bucureşti, 2005.

CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică si Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

MARCU, George, Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

SION, Militza, Henrieta Delavrancea Gibory. Arhitectură 1930-1940, Editura Simetria, Bucureşti, 2009.

POPESCU, Carmen (coord.) Spaţiul modernităţii româneşti 1906-1947. Expoziţie, Editura Fundaţiei Arhitext Design, Bucureşti, 2011.

ȚELEA, Vasile, Personalităţi ale arhitecturii româneşti: 1880-2010, vol. I (A-K), Editura Rentrop&Straton,  Bucureşti, 2014, pp. 246-247.

RETEGAN, Emil, „Arhitecţii Bucureştiului. Henrieta Delavrancea Gibory”, în: Bucureştiul meu drag, nr. 39/ iunie 2015, pp. 30-47.

Webgrafie
ixzz4OQcCrGm4">http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/2009/12/inca-o-casa-disparuta-casa-delavrancea.htmlixzz4OQcCrGm4

6 iulie 2015 - Se stinge din viaţă arhitectul Emil Retegan, teza sa de doctorat dedicată arhitectei Henrieta Delavrancea-Gibory neapucând să fie finalizată. Această fişă este realizată şi cu ajutorul materialului pus la dispoziţie de arhitectul Emil Retegan în vederea scrierii articolului Arhitecţii Bucureştiului. Henrieta Delavrancea Gibory, în Bucureştiul meu drag nr. 39/ iunie 2015, pp. 30-47.