COMENTARIU CRITIC


Arhitectul Ștefan Balș este cel mai important reprezentant al școlii românești de restaurare, cu o activitate desfășurată timp de șase decenii, în cadrul Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice, apoi al Direcției Monumentelor Istorice, având o contribuție determinantă în domeniul teoriei și practicii restaurării monumentelor istorice din România.

Pe baza unei aprofundate cunoașteri a istoriei arhitecturii, a materialelor și tehnicilor tradiționale de construire, a unei consistente documentări istorico-arhitecturale și a cercetării aprofundate a monumentului in situ, Ștefan Balș a știut să „citească” urmele lăsate de turlele dispărute, pe baze, să identifice etapele istorice succesive ale monumentelui după urmele găsite în ziduri, pe parament și în săpături, să interpreteze tablourile votive, în vederea restabilirii unei continuități formale de origine și a unității plastice a monumentului istoric. Pentru aceasta, a recurs uneori și la intervenții de reîntregire și reconstituire, pe bază de analogie. Este autorul unora dintre cele mai importante intervenții de restaurare ale secolului XX.

Fișă realizată de Anca FILIP (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (București, 27 octombrie 1902 - București, 22 februarie 1994)
     
    Studii academice/de specialitate
    1921-1927 - Urmează cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect la 15 iulie 1927.
    1928-1929 - Bursier al Academiei Române din Roma. Întocmește relevee și participă la elaborarea proiectelor de restaurare pentru bisericile Santa Balbina și San Sisto Vecchio, sub coordonarea profesorului său de istoria artei bizantine, arhitectul Antonio Muñoz. Audiază cursurile arhitecților Gustavo Giovannoni și Camillo Boito.

    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1930-1950 - Este arhitect în cadrul Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice, începând cu anul 1930 până în anul 1950, la desființarea acesteia.
    1950-1959 - Activează ca arhitect în institute de proiectare nou înființate de regimul comunist: I.P.L., I.S.P.R.O.R., I.C.S.O.R., coordonând activitatea atelierelor de restaurare a monumentelor istorice.
    1952-1978 - Membru în comisiile cu atribuții de avizare, îndrumare și control a intervențiilor asupra monumentelor istorice, care au funcționat în cadrul structurilor nou create după desființarea Comisiunii Monumentelor Istorice, începând cu anul 1952, până la desființarea Direcției Monumentelor Istorice în anul 1978.
    1959-1978 - Este arhitect șef, șef proiect complex în cadrul Direcției Monumentelor Istorice, până la desființarea acesteia.

    Continuă activitatea de restaurator, până la sfârșitul anilor ’80, lucrând pentru Patriarhie, mitropolii, episcopii.

    ?-1990 - Membru în Comisia Monumentelor Istorice, de la reînființarea acesteia în anul 1990.

    A fost membru de onoare al Academiei Române.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de arhitectură
    1935 - Locuința Eliza Brătianu, Strada Arcului 6, București (în colaborare cu arhitectul Ion Balș);
    1936-1937 - Vila Gordon Hayward, Cornu-Câmpina; 
    1937-1938 - Casa D. Pherekyde, Balcic;
    1938 - Casa Constantinescu, Balcic;
    1938 - Biserică, Balcic;
    1946-1947 - Locuințe pentru Banca Românească, București (în colaborare cu arhitectul Ion Balș); 
    1952 - Locuințe în Medgidia. 
     
    Proiecte de restaurare

    1930 - Biserica „Sf. Elefterie Vechi”, București;
    1930-1934, 1954-1965 - Mănăstirea Neamț;
    1931 - Biserica din Pătroaia, Dâmbovița;
    1932-1939 - Biserica Crețulescu, București;
    1934 - Biserica schitului Clocociov;
    1934-1937 - Biserica „Sf. Spiridon Vechi”, București;
    1934, 1937, 1947 - Biserica Scaune, București;
    1936 - Biserica din Borzești, Bacău;
    1936 - Palatul Episcopal din Huși;
    1936-1939 - Biserica „Sf. Sava”, Iași;
    1937-1938 - Episcopia Romanului;
    1937-1938, 1942 - Biserica Domnească „Sf. Ion” și turnul clopotniță, Piatra Neamț;
    1938 - Biserica mănăstirii Coșula, Botoșani;
    1938 - Biserica din Vad -Someș;
    1943 - Biserica „Sf. Dumitru”, Suceava;
    1943-1944 - Biserica din Burdujeni, Suceava;
    1943-1947 - Biserica mănăstirii Snagov;
    1945-1946 - Biserica mănăstirii Antim, București;
    1954-1956 - Palatul de la Potlogi (în colaborare cu arhitect Radu Udroiu);
    1955-1970 - Mănăstirea Moldovița;
    1956-1959, 1962-1963 - Mănăstirea Brebu, Prahova;
    1959-1962 - Mănăstirea Cernica;
    1960-1962 - Biserica și paraclisul Patriarhiei;
    1960-1962 - Schitul Balamuci, Ilfov; 
    1960-1965 - Mănăstirea Căldărușani;
    1961-1964 - Cetatea țărănească Câlnic, Alba;
    1961-1975 - Mănăstirea Hurezi;
    1962-1964, 1970-1974 - Mănăstirea „Radu Vodă”, București;
    1962-1967 - Cula Duca din Măldărești, Vâlcea;
    1963-1965 - Ansamblul Bărăția din Câmpulung;
    1963-1971 - Cetatea Neamțului;
    1964 - Cetatea Dinogeția;
    1964-1966 - Biserica „Sf. Gheorghe”, Pitești;
    1964-1966 - Biserica schitului Brădet, Argeș;
    1967-1968 - Cazarma Babilon și Sala Unirii, Alba Iulia;
    1967-1971 - Catedrala Ortodoxă, Alba Iulia;
    1967-1976 - Catedrala Romano-Catolică, Alba Iulia;
    1968-1975 - Mănăstirea Râșca, Suceava;
    1972-1975 - Biserica din Războieni, Neamț;
    1974-1985 - Biserica „Sf. Gheorghe” Nou, București;
    1978-1979 - Mănăstirea Hodoș-Bodrog, Arad (în colaborare cu arhitect Virgil Antonescu);
    1980-1982 - Biserica „Sf. Gheorghe”, Mitropolia Veche, Iași;
    1981-1991 - Casa domnească a mănăstirii Putna (în colaborare cu arhitect Virgil Antonescu);
    1985-1986 - Biserica fostei mănăstiri Tazlău (în colaborare cu arhitect Virgil Antonescu);
    ? - Biserica din Bogdana, Bacău (în colaborare cu arhitect Virgil Antonescu).

    Activitate publicistică/editorială
    1929-1991 - A publicat articole și studii de specialitate dedicate monumentelor istorice și restaurării acestora în publicațiile: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Buletinul Monumentelor Istorice, Revista Muzeelor și Monumentelor, Revista Monumentelor Istorice, Revista Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Arhitectura.

    A scris despre restaurarea bisericii „Sf. Elefterie” din București (1934), palatului de la Potlogi (1955), mănăstirii Neamț (1962, 1964), mănăstirii Hurezi (1962), mănăstirii Gura Motrului (1964), Bărăției din Câmpulung (1966), cetății țărănești din Câlnic (1967), bisericii din Brădet-Argeș (1970), Cetății Neamțului (1971), bisericii Crețulescu (1972), bisericii „Radu Vodă” din București (1975), bisericii din Războieni (1975), bisericii „Sf. Gheorghe” din Pitești (1976), bisericii „Sf. Gheorghe Nou” din București (1981), casei domnești a mănăstirii Putna (1982), mănăstirii Râșca (1990, împreună cu arh. Rodica Mănciulescu).

    A publicat studii istorico-arhitecturale despre biserica „Precista” din Bacău (1934), conacul Manu din Leordeni (1945), vechi locuințe boierești din Gorj (1954), biserica mănăstirii Putna (1966), biserica Episcopiei Argeșului (1967) ș.a.

    1957-1968 - A publicat monografii dedicate unor importante monumente istorice: mănăstirea Neamț (1957), mănăstirea Moldovița (1958) (ambele în colaborare cu Corina Nicolescu), mănăstirea Secu (1966), mănăstirea Humor (1967), ansamblul Bărăției din Câmpulung (1968), mănăstirea Hurez (1968), mănăstirea Brebu (1968), palatul de la Potlogi (1968).

    1963-1975 - A susținut comunicări despre restaurarea unor monumente istorice la sesiunile științifice ale Direcției Monumentelor Istorice: Mănăstirea Hurezi - descoperiri (1963), Restaurarea cetății din Câlnic (1964), Mănăstirea Neamț - probleme de restaurare (1964), Restaurarea Bărăției din Câmpulung (1966), Biserica din Brădet - probleme de restaurare (1968), Restaurarea bisericii „Radu Vodă” (1973),  Cula Duca din Măldărești (1974), „Sf. Gheorghe” Nou din București, rezultatele cercetărilor (1975).
     
    Concursuri. Premii și distincții
    1936 - Decorat cu Ordinul „Steaua României”;
    1938 - Decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler;
    1939 - Decorat cu „Medalia Centenarului Regelui Carol I”; 
    1954 - „Medalia Muncii”.
     


    BIBLIOGRAFIE


    CURINSCHI VORONA, Gheorghe, Arhitectură, urbanism, restaurare, Editura Tehnică, București, 1996.

    MITRIC-CIUPE, Vlad, Arhitecții români și detenția politică 1944-1964: între destin concentraționar și vocație profesională, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2013.

    STURDZA, Mihai Dimitrie (coord.), Familiile boierești din Moldova și Țara Românească. enciclopedie istorică, genealogică și biografică, volumul I, 2004.

    BALȘ, Ștefan, Sfaturi pentru tinerii arhitecți restauratori, B.C.M.I., Anul II, nr. 3, 1991.

    DRĂGUȚ, Vasile, Profil: Ștefan Balș, R.M.M.-M.I.A., Anul XLVI, nr. 2, 1977.

    IGNAT, Sanda, Arhitectul Ştefan Balş despre restaurarea monumentelor istorice (interviu), B.C.M.I., Anul II, nr. 4, 1991.

    IGNAT, Sanda, Arhitectul Ștefan Balș. Necrolog, B.C.M.I., Anul V, nr. 1-4, 1994.

    IGNAT, Sanda, Evocare - 100 de ani de la naşterea arhitectului Ştefan Balş (27 octombrie 1902 - 12 februarie 1994), R.M.I., nr. 1, 2001-2003.

    RĂDULESCU, Mihai Sorin, Despre genealogia familiei Balş, R.M.I., nr. 1, 2001-2003.

    Arhiva Institutului Național al Patrimoniului: fond C.M.I., fond D.M.I.

    Arhiva familiei Ion Balș.