IMAGINI

BIOGRAFIE

PROIECTE

„Here and There” este o intervenţie artistică care ocupă atât spaţiul public, cât şi pe cel al galeriei, legate prin conexiunea wireless de internet.
Pentru ediţia a patra a Bienalei Tinerilor Artişti, Bucureşti, 2010 vom aplica ideea supravegherii video într-un spaţiu aflat undeva în oraş (preferabil un loc intens circulat de oameni), în timp ce filmul va rula live în spaţiul expoziţiei, cu ajutorul unei conexiuni de Internet wireless.
Această lucrare se corelează cu tema Bienalei în ceea ce priveşte activarea tehnicilor de control şi a formelor de supraveghere video. Noi utilizăm astfel de instrumente poliţieneşti ca unelte de analiză şi discuţie asupra aspectelor jocului de putere.
În acest caz, camerele de supraveghere sunt folosite pentru a delimita şi a scoate în relief un anumit spaţiu. Astfel, acel spaţiu devine un centru al atenţiei şi acţiunii unde participanţii pot să-şi asume un dublu rol. Primul rol este al protagonistului, a celui care se află în acel spaţiu determinat şi atrage atenţia asupra sa, care „devine vizibil”, pe când celălalt rol este al unui observator neidentificat, protejat, cu un anumit grad de control şi putere. Acestea sunt rolurile observatorului şi al celui care este observat. Mulţi dintre noi îşi asumă ambele roluri din când în când.
Ca intervenţie artistică, proiectul devine o formă inversată de supraveghere, o activitate desfăşurată de cei care sunt în general subiectul ei, şi mai exact, o formă de subveghere ca o întregistrare a comunităţii nu in scopul precis al unui plan politic. Din moment ce „subvegherea” se referă la aducerea camerei sau a altui instrument de observaţie la nivel uman, noi facem posibilă supravegherea oricui, astfel încât oamenii obişnuiţi sa fie cei care privesc, mai degrabă decât autorităţile.
Aici avem în vedere concluzia unora dintre teoriile subvegherii şi anume aceea că „noi” suntem Big Brother şi nu „ei”. Cu ajutorul celor mai recente progrese tehnologice, aceste sisteme de urmărire şi înregistrare au devenit accesibile tuturor pe telefoanele noastre mobile, pe camere video sau computere, determinându-ne să le facem jocul. Motivul pentru care subvegherea este o preocupare atât de mare este că aceasta nu este controlată şi nu există modalităţi transparent evidente că ar putea fi adusă sub control.
Pe de o parte, un obiect aflat sub supraveghere într-un spaţiu public va scoate în evidenţă problema unei „supravegheri endemice” şi mentalitatea de după 11 septembrie 2001. Supravegherea ca stare artistică este tot mai des folosită în multe împrejurări de zi cu zi: de poliţia locală şi în afaceri, în bănci, şcoli şi magazine. Fiecare mişcare ne poate fi prinsă de camere, fie că suntem la cumpărături într-un magazin alimentar sau conducem pe autostradă. Susţinătorii spun că vom fi în siguranţă, dar totuşi cu ce preţ? Se pare că cel mai eficient sistem de producţie capitalist este de fapt un stat poliţienesc de tip comunist, fortificat prin tehnologii americane de tip „homeland security” şi pătruns de o retorică de genul „război împotriva terorii”. Discuţiile cu privire la cele mai recente tehnologii de urmărire şi rapoarte asupra metodelor de a păstra siguranţa cetăţenilor ne transformă în „somnambuli într-o societate a supravegherii”, fără niciun fel de intimitate sub ochiul mereu deschis al statului.
Pe de altă parte, înţelegând existenţa oportunităţii de a-şi asuma rolul de observator, ne va fi foarte greu să refuzăm continuarea tentativei de a urmări de la distanţă cu sentimentul de putere şi control pe care îl oferă. O schimbare de roluri şi o transformare în „urmăritor”. 
diSTRUKTURA

BIBLIOGRAFIE