REFERINŢE

          Datorită originilor sale din nordul împădurit al Munților Carpați, unde arta tradițională era încă ținută vie de localnici, în timpul copilăriei sale, el a devenit unul dintre cei mai buni sculptori în lemn din vestul țării, în spiritul tradiției începute de Brâncuși și George Apostu. Având o minte inventivă și o cunoaștere profundă a materialelor pe care le utilizează, Octavian Olariu a creat sculpturi din lemn unice, unde dinamica diferitelor elemente este o parte integrată a compozițiilor sale. Monoxilele sale sunt structuri din lemn: o parte stabilă are rol de bază și de ramă pentru altă parte mobilă construind un echilibru perfect. Vidul formează un volum de spațiu între elementele dinamice sculptate din același trunchi de copac și rama imobilă. În noua concepție contemptornă, o sculptură este considerată un întreg spațial; volumele spațiale fac parte din întreg, ca cale compacte, solide. În aceeași sculptură, golurile și părțile solide nu se mai află în opoziție, ci contribuie la armonia sa.
          (...) părțile mobile ale Monoxilelor sale, Octavian Olariu preferă curbele, formele rotunde, cercurile sau arcurile sferice, în timp ce părțile stabile sunt alcătuite din cuburi dreptunghiulare cu planuri drepte, unghiuri bine definite și brăzdate. Introducerea mișcăriilor și a forței vibrante a volumelor de spațiu conferă formei abstracte a Monoxilelor mai multă subtilitate, mai multă 
susceptibilitatea de a exprima sentimentele umane.
          Există și alte două tipuri de Monoxile: una, de forma unei coloane cu volum închis; alta, de forma unei roți unde predomină volumul spațial. Monoxila I.B., înfățișată aici, este cel mai potrivit exemplu din seria celor cu volum închis. Acesta este alcătuit din elemente din lemn suprapuse; unele cu forme de cuburi dreptunghiulare, altele cu suprafața împărțită în secțiuni neregulate. Câteva forme se află în centru, tăiate în bucăți așezate una în spatele celeilalte; acest lucru crează o opoziție între liniile joase ale elementelor de deasupra și liniile superioare ale elementelor de sub. Toată compoziția arată ca un Totem enigmatic, iar monumentalitatea este cea care impresionează. Celălalt tip este Monoxila eoliană, prezentă și ea aici. Este compusă dintr-o roată, amintind de morile de vânt din satele României. Se înalță spre cer, ca și cum gata pentru a porni pe un ax; dar palele sale sunt rupte, lasând loc volumului spațial. Aici, interacțiunea dintre adâncituri sau solid, de scânduri dreptunghiulare cuplate la palete, asemănătoare unor aripioare, și forma rotundă centrală la care sunt atașați, creează un echilibru instabil și produce impresia de mișcare în curs. Grația aeriană și luminozitatea de ansamblu relevă o dorință de libertate, o revendicare a spațiului în care omul se 
poate dezvolta pe deplin sub bolta cerului.
          Lirismul lui Octavian Olariu este exprimat într-o nouă limbă care care se potrivește pe deplin sculpturii în lemn.

Ionel Jianu (1987)

Bibliografie și referințe critice:

1. Studii în volume de specialitate:
Paleolog, Andrei, Arta lemnului în România, Editura Meridiane”, Bucureşti, 1975.

2. Cataloage:
Bienala internaţională de sculptură în lemn (1979), Muzeul din Skironio, Atena, Grecia, 1979.
Forma Prima. Al 5-lea simpozion de sculptură în lemn, Krapina, Yugoslavia, 1980.  
Sculptură în lemn, Belgrad, Iugoslavia, 1981.
Frunzetti, Ion, Catalogul general al Bienalei din Veneţia, 1978.
Drişcu, Mihai, textul catalogului expoziţiei personale a lui Octavian Olariu, Galeria „Simeza”, aprilie 1978, Bucureşti. 
Plastik und Blumen, catalogul expoziţiei româneşti, Germania, 1975.

3. Articole în periodice:
Angelescu, Cristina, Sculptură, în: „Săptămâna”, nr. 175, Bucureşti, 1974.
Arbore, Grigore, Ingeniozitatea artistului, în: Revista culturală „Venus”, nr. 7, Bucureşti, 1978.
Beldeanu, Adrian, Dicţionar plastic, în: Revista „Săptămâna”, nr. 203, Bucureşti, 1976.
Boanchiş, Răzvan, Marketing cultural, în: „7 Plus”, 7 iulie 2005.
Carlucio, Luigi, Bienala 1978. Pavilionul Iugoslaviei şi al României, în: Revista „Panorama”, nr. 651, Milano, Italia, 1978.
Chivu, Virgil, Appolo‚ în: „Venus”, nr. 16, Bucureşti, 1974.
Ciakulecki, G., Artişti din 3 continente, în: „Jurnalul Borba”, nr. 3107, Belgrad, Iugoslavia, 1974.
Comarnescu, Petre, Cronică plastică, în: „România liberă”, nr. 7068, Bucureşti, 1967.
Constantinescu, C. R., Cronica galeriilor, în: „Scînteia Tineretului”, nr. 6710, 1970.
Constantinescu, C. R., Sugestiile tradiţiei, în: „Scânteia tineretului”, 10 mai, Bucureşti, 1978.
Cristea, Horia, Monoxilele lui Octavian Olariu, în: „Sport”, nr. 5, Bucureşti, 1978.
Deac, Mircea, Cronica expoziţiei lui Octavian Olariu, în: „Informaţia”, nr. 5381, Bucureşti, 1970.
Deac, Mircea, Prima expoziţie Octavian Olariu în România, în: „Realitatea Românească”, 8 iulie 2005.
***Galeria „Simeza” - Monoxile şi inox, în: „Evenimentul Zilei”, 8 iulie 2005.
Gillon, Michele Tremblay, Confruntare 1982-1983, în: Revista „Viaţa Artelor”, nr. 109/1982-1983.
Mocanu, Virgil, „Jurnalul galeriilor”, în: „România Literară”, nr. 19, Bucureşti, 1974.
Mocanu, Virgil, în: „Simeza”, nr. 16, Bucureşti, 1978.
Octavian, Tudor, Octavian Olariu - sculptură, în: revista „Flacăra”, nr. 17, Bucureşti, 1978.
Pogan, Gheorghe, Olariu Octavian, în: Revista „Forma”, nr. 2, 2010.
Rupea, Radu, Sculptând legenda, avant cronică pentru Expoziţia lui Octavian Olariu, în: „Săptămâna”, nr. 46, Bucureşti, 1970.
Stanca, Dan, Sculptorul şi lumea sa, în: „România Liberă”, 2005.
Stoichiţă, V. I., Veneţia - Bienala 1978, în: Revista „România Literară”, nr.19, Bucureşti, 1978.
Şuteu, Marilena, Omul cu monoxile, în: Jurnalul „Cuvântul Românesc”, 24 septembrie, 2005.
Valade, Dominique, Pavilionul Quebec 1982 - o expoziţie în Două părţi, în: Revista „Spaţiu”, Montreal, 1982.
Vişan, Constantin, Balade în lemn, în: „Magazin”, nr. 689, Bucureşti, 1970.
Zorzini, Adina, Pliuri, în: „Jurnalul Financiar”, 15 iulie, 2005.   

Şerban, ?, Personalităţile secolului XX, „Olariu Octavian - Cea mai mare monoxilă din lume”, record, 2011.
Ţarălungă, Enciclopedia identităţii româneşti, „Olariu Octavian, cea mai mare monoxilă din lume”, record, 2013.

Index-Ştiri.ro, Vizita onorată a sculptorului Octavian Olariu, la Giurgiu, internet, 2014.
Ionescu, Denisa, Sculptorul Octavian Olariu, intrat în Cartea Recordurilor, în vizită la Giurgiu, în: „Muntenia News”, internet, 28 mai 2014.
Ziare, Sculptorul Octavian Olariu, intrat în Cartea Recordurilor, în vizită la Giurgiu, Ştiri, Giurgiu, internet, 2014.
Stirigiurgiu.ro, Sculptorul Octavian Olariu, intrat în Cartea Recordurilor, în vizită la Giurgiu, internet, 2014.
Ziareaz.ro, Giurgiu, Scuptorul Octavian Olariu, intrat în Cartea recordurilor, în vizită la Giurgiu, internet, 2014.
Valahia News, „După 40 de ani în faţa sculpturii de Alei”, TV Giurgiu, internet, 26 mai 2014.