BIOGRAFIE

PROIECTE

Am promis să nu selectez prea multă violenţă, iar dacă nu o pot evita, atunci să o fac să dea bine. Oare ar trebui să trăim într-o lume plină de violenţă sau într-o lume lipsită de violenţă? Formaţia Talking Heads spune într-un cântec: Raiul este acel loc de pe Pământ unde nu se întâmplă Nimic. Acesta este în exclusivitate cazul tinerilor  norocoşi, cu ochi albaştri şi de preferat albi şi frumoşi? Nu toată violenţa se petrece pe stradă, iar cea care nu se manifestă acolo este, la urma urmei, mult mai înspăimântătoare. Ar trebui să luptăm împotriva violenţei? Pe de altă parte, n-ar fi aceasta în sine un act violent? De exemplu, să spui cuiva Te iubesc poate fi nepoliticos şi jignitor la modul violent. Între timp băieţi îmbrăcaţi în cămăşi à la Beckham şi fete cu Kiss Me brodat în argintiu şi auriu pe turul pantalonilor se află într-un război permanent! Semnele violenţei vizuale pot fi atât de abstracte încât e posibil să nu fie recunoscute ca atare! (Koolwijk) Pe de altă parte, violenţa se poate manifesta şi în ciuda Grijii şi Dragostei victimei neaşteptate (de Michelle). Există violenţă care nici măcar nu este violentă... doar distructivă şi totuşi atât de impresionantă (Bellinkx), iar unele scene violente se transformă în imagini incredibile de o frumuseţe pură (Provost). Violenţa poate exista numai în mintea privitorului sau poate fi percepută doar de cei care îl caută cu îndârjire pe Diavol până sunt descoperiţi (Offerman). De ce aduce violenţa atât de mulţi bani? Există un anumit fel de violenţă care ne face să medităm şi chiar să ne îndoim de ceea ce este bine sau rău ori să ne întrebăm dacă nu cumva merg mereu mână în mână (Bin Laden, Bush sau Bogers). Cred că putem să ne uităm la acest program, (amintiţi-vă de promisiunea mea) avem puterea să îndurăm şi nimic din acestea nu poate fi adevărat, în fond nu este decât artă video! (R.S., 9/11).
 
Ruben Bellinkx (B): Dancing Chair (Scaunul dansator), Peter Bogers (NL): The Secret Place of the Most High (Locul secret al celor de sus), Bas van Koolwijk (NL): Five (Cinci), Alberto de Michelle (NL): no title 03 (Fără titlu 03), Jeroen Offerman (NL): Stairway at St Paul’s (Scară la St. Paul’s), Nicolas Provost (B): Papillion d’Amour (Fluturele iubirii).

BIBLIOGRAFIE