IMAGINI

BIOGRAFIE

S-a născut la data de 01.05.1973, Sangalkam, Senegal.
Trăiește și lucrează în Medina, Dakar, Senegal.
​
e-mail: douts2000@yahoo.fr

PROIECTE

CE LARMĂ, MEDINA!

Mi-a luat ceva timp să răspund mesajelor voastre, dar doar din cauza pregătirilor pentru Tabaski și a unei expoziții. N-aș putea să spun vreo poveste/anecdotă despre munca mea. E simplu: eu chiar o trăiesc. Trăiesc în aceste cartiere populare, "favelas", sau
ghetouri, a căror originalitate se urzește din diversitatea locuitorilor întâlniți aici. Acestea reprezintă un bogat țesut social, o conlocuire obligatorie, o ucenicie a acceptării celuilalt cu toate manifestările sale. Aceste cartiere cu a căror dezordine
arhitecturală îmi hrănesc inspirația, sunt Medina, Le Grand Yoff, La Gueule Tapée (unde locuiesc eu), Reubeuss, Thiaroye, Fass, Niayes Thiocker, Grand Dakar. Cartiere cu nume bizare, dar reprezentative, născute prin abandonul de după colonizare. Găzduiesc întregul exod rural din Senegal și adăpostesc marea
majoritate a imigranților din regiune. Ei sunt bogați prin istoria lor. Diversitatea etnică, modul de viață sunt în strânsă legătură, după umila mea părere, cu spontaneitatea care domnește în plan arhitectural. Antenele de televizor împrăștiate la întâmplare
(indicând consumul permanent), sârmele de rufe gata să te agațe la fiecare colț de stradă, case cu două - trei etaje așezate lângă barăcile de lemn și/sau din metal colectat, toate sunt aici în voia hazardului. Automobilele lente sunt văzute ca rapide, o iluzie
cotidiană pentru a întoarce spatele unei rate ridicate a șomajului care impune vieții un ritm aproape la relanti. Aici locuitorii devin un pretext pentru munca mea de artist plastic. Am ales să locuiesc cu ei pentru a-i înțelege mai bine și pentru a nu-i judeca greșit. Aici
totul este la mâna hazardului, iar ei nu au avut de făcut o alegere. Mă întrețin singur. Relațiile mele sociale, modul acestor persoane de a vorbi, de a se îmbrăca, dezordinea care domnește peste tot sunt forme de animație spontană. Zidurile mâncate de eroziunea
ultimelor ploi și de absența oricăror încercări de
"restaurare" îmi inspiră operele. Spațiul e prost organizat. Desenele copiilor pe pereți sunt încă o mărturie populară. Străzile înguste sunt bune la toate și servesc în principal pentru întinderea corturilor când e sărbătoare sau pentru a juca fotbal. Aici animația îți dă impresia că ești mereu la cinema. Suntem obligați să consumăm zgomotul din jur, oricând gata să sărbătorim, să ne exprimăm.
 Față de toate acestea, artistul din mine nu se poate abține să pună stăpânire pe uneltele sale pentru a reconstrui, pentru a ordona această dezordine prin exprimarea picturală și animația cinematografică.
Aleg dintre aceste sunete, din această arhitectură fragilă a hazardului, ca nisipul furat din ocean, dintre aceste haine pestrițe și ilustrez viața cartierelor populare pentru a arăta că sărăcia poate deveni bogăție plastică când este regizată de privirea pictorului.
Oho, dar scriu, scriu. Spuneți-mi ce credeți despre toate astea și criticați-mă, căci așa mă veți ajuta să merg mai departe. Așteptând, voi pregăti în familie sărbătoarea de Tabaski, iar voi sunteți invitați să veniți să împărțim oaia, căci este o sărbătoare populară. Și urmați-mi sfatul: trăiți-vă viața.

BIBLIOGRAFIE