IMAGINI

BIOGRAFIE

Născut la data de 13.01.1973 în Buffalo, New York.
Trăiește și lucrează în Los Angeles, USA.

e-mail: scenes_et_types@yahoo.com

PROIECTE

Eu și Magda în Ammarriah

Am crescut în Irak în anii '70. Prietena mea se numea Magda Souham și provenea dintr-o familie inter-etnică, ca și mine, de altfel. Eram în aceeași clasă, la aceeași școală de stat, ne jucam pe aceleași șantiere (cartierul nostru se afla în plină dezvoltare, așa că peste tot se găseau materiale de construcții cu care noi ne jucam frecvent).

La șase și la șapte ani ne respectam una pe alta, iar uneori, una dintre noi prelua conducerea. Copilăria noastră se învârtea în jurul elementelor unui Irak pe care credeam că îl cunoaștem atât de bine: străzile încă nepavate, câinii care lătrau, bătrânul paznic arab care obișnuia să verifice șantierele pentru a se asigura că nimeni nu statea pe acolo. Pământul era tare și compact, dar totuși găsea în mod miraculos puterea de a hrăni vreun tufiș de trandafiri. Ceea ce era periculos și ne făcea să ne temem în permanență era o trădare concretă, o suprafață care reflecta imaginea și ne putea trăda ascunzătoarea; fundația unei case era pentru noi un fel de labirint (deși teama de înalțime ne făcea să ne oprim, la un moment dat din explorările noastre); urmarea unei căderi era să fii prins în acel loc fără să mai poți ieși. Ne feream înfricoșate când vedeam cum se apropie câinii și ne bucuram din toată inima când găseam pisoi abandonați. Răsturnam lumea cu fundul în sus în șezlongurile Magdei. E ciudat, dar nu mi-am mai putut aduce aminte niciodată de ușurința cu care îți venea sângele în cap - am încercat asta când ne-am mutat înapoi în Statele Unite și imediat am resimțit diferența de vârstă.

Din fericire, în ultimii ani ai șederii noastre în Irak, mama îmi dăruise un aparat de fotografiat automat. Am surpins o mulțime de ipostaze, la scară de copil și cu aceeași îndemânare, bineînțeles. Iată-le: perspectivă cu partea dreaptă a străzii noastre, înșelătoarea vigurozitate a unei tufe de trandafiri din grădina noastră și un portret al Magdei profilându-se pe un perete exterior al șantierului unde ne jucam. Violența acestor imagini rezidă din maniera frustă în care copilul își însușește peisajul irakian, urmată de pierderea neașteptată a vârstei crude și de acceptarea într-un final a identității bi-culturale, împovărată și de nevoia de a te împăca cu incertitudinea situației conflictuale din Irak.

BIBLIOGRAFIE