ROMAN TOLICI
e-mail: roman.tolici@leoburnett.ro
Nascut pe 30 ianuarie 1974, Republica Moldova, URSS, actualmente stabilit în Bucuresti, România. Licentiat la Academia de Arte „Nicolae Grigorescu„ din Bucuresti, sectia grafica, promotia 1998. Membru UAPR din 1998.
Domenii de activitate: pictura, grafica, fotografie, BD(comics), proza si poezie.
Expozitii personale:
2004, aici-si-acum, Galeria Posibila, Bucuresti
2002, Fantasmagorica, Galeria deINTERESE, Bucuresti
2002, Aaargh!!!, Barnimer Alternative, Strausberg, Germania
Expozitii de grup:
2004, Generatii Contemporane, Sala Palatului, Festivalul Artelor, Bucuresti
2004, Young Colors, MNAC, Bucuresti
2004, Pictura Romaneasca, Cabinetul Gunter Veheugen, Brussels
2004, Punct si de la capat, Muzeul Banatului, Timisoara
2004, Atterrissage, Institut Culturel Roumain, Paris
2004, Desene la Orizont, Galeria Orizont,Bucuresti
2003, Simeza Nostra, Galeria Simeza, Bucuresti
2002, Stripburger - comicsuri din estul si centrul Europei
-kArtonGallery, Budapesta
-Fanzinotheque, Poitiers
-Emmetrop Organization, Bourges
-Mains d’Ouvres Independent Cultural Center, St. Ouven, Paris
2002, BERD, Palatul Parlamentului, Bucuresti
2002, Arte Divina, Muzeul National de Arta, Bucuresti
2001, Spot, Galeria deINTERESE, Bucuresti
2001, Hrana pentru trup si suflet, Palatul Sutu, Bucuresti
2000, Bus si prietenii, Atelier 35, Bucuresti
2000, 1 plus 1, Muzeul Literaturii, Bucuresti
2000, Expozitie de grup, World Trade Plaza, Bucuresti
2000, Expozitie de tineret –Accente- editia III, Sala Apolo, Teatrul National, Bucuresti
1999, Expozitie de tineret –Accente- editia II, Sala Apolo, Teatrul National, Bucuresti
1998, Expozitia absolventilor Universitatii de Arte, promotia 1998, Palatul Parlamentului, Bucuresti
1994, Expozitie de ilustratie de carte pentru copii, Institutul Goethe, Bucuresti
1994, Expozitia de aniversarea Academiei de Arta, Sala Artexpo, Teatrul National, Bucuresti
Lucrari în colectii particulare din România, R. Moldova, Franta, Italia, Spania, Austria, colectia BRD Societe Generale
“Într-o bună dimineață” & “Ușa”
“Într-o bună dimineață” s-a întâmplat sau se va întampla Ceva. Iată comemorarea sau amenințarea crudă a unei realități simple pe cale să se răstoarne, să pornească în acel vertij apocaliptic care o va spulbera. Lumina blândă a bunei dimineți ne spune că e clar ca bună ziua că nu mai e nimic de făcut, sau că indiferent dacă ai făcut sau n-ai făcut, indiferent dacă ai tăcut sau ai vorbit, dacă ai fost mai mult rău sau mai mult bun, până la urmă faci parte din acea realitate care, iată, își primește senină sfârșitul. Orizontul e cel ce rămâne să întâmpine următoarea realitate, s-o încălzească, s-o dezvolte și s-o spulbere, așa cum a făcut dintotdeauna și va face mereu cu toate realitățile. Este pedeapsa universală, meritată chiar și de cele mai nevinovate entități. Ea s-a răsfrânt, se răsfrânge și se va răsfrânge fără discriminări și fără favoritisme asupra a tot și a toate. Crimă și pedeapsă, aș putea spune, preluând celebrul titlu dostoievskian și întorcându-mă la “Ușa”, pictată cu un an înainte. Un
personaj tăcut și rece ne privește voyeuristic prin deschizătura ușii stropite cu sânge. O crimă sălbatică, se desfășoară chiar acum. Cine comite această crimă? Eu, tu, ei, ele, noi, voi, ei. Privitorul. Cel ce se află de partea însângerată a ușii. De cealaltă parte ne privește, tăcută și rece, conștiința noastră, a oamenilor.