Născută la data de 25.01.1979, Friesach, Austria.
Trăiește și lucrează în Viena, Austria.
2000-2003 - Lucrează împreună cu Marlene Haring sub numele de: Halt + Boring.
Premii:
2001 - "Art in Public" în Sudul Austriei pentru video și
"Embracing Statues" pentru clipul publicitar prezentat în diferite cinematografe din Austria.
2000 - Locul 3, "Vienna Video Award", Video smoking, (Halt+Boring)
1999 - premiul masterclass Peter Kogler.
e-mail: catrin_bolt@yahoo.de
Conferinţă la Los Angeles
Scenariu incluzând conversaţiile unui public dezamăgit care a participat la un spectacol artistic
(Los Angeles, Chinatown; o sală la subsol, cu câteva scaune şi un proiector pe o masă; igrasie şi zgomot, câteva persoane se aud râzând şi glumind în fundal; A, B, C şi D stau jos sub proiector în primul rând.)
(Se vorbeşte repede, două sau trei persoane vorbesc parţial în acelaşi timp şi de multe ori este greu să înţelegi dialogul din cauza zgomotului din fundal)
(fade in)
A: Cred că suntem filmaţi pe ascuns sau...
B: Nu–i pe ascuns.
A: Nu–i pe ascuns pentru că a stat acolo şi ne–a filmat... aşa că... nu putem.. n–a trebuit să semnăm nimic, exact, din punct de vedere legal... aşa că...
B: Studenţi de la Arte care nu s–au uitat suficient la Andi Kaufman în anii ’80 sau ceva de genul ăsta.
C: Glumeşti.. Despre asta e vorba?
B: Aşa se pare. Am crezut că locul ăsta e serios... hahaha...ÎNAINTE
C: Cineva a scris mai demult o... lucrare...despre asta râdeţi...?
B: Cum?
C: Poate a vrut să râdă de noi.. nu ştiu dacă ăsta e spectacol; poate e umor tipic de proastă calitate; cineva a zis că e al lor.
A: Deci ai jucat un rol sau ce?
C: De unde eşti?
B: De aici.
C: De aici?
B: Da.
C: Da, şi eu la fel, mai mult sau mai puţin.
B: Dar am fost... Am călătorit foarte mult.
C: Oh, ok.
B: Aşa că am văzut o grămadă de chestii de genul ăsta.
C: Hahaha...Daaaaaaa. Deci trebuie careva să sară acum şi să tragă una cuiva sau cum se procedează?
B: Păi, ştii, tocmai vroiam sa mă hotarăsc în direcţia asta când am întrebat–o şi s–a dus totul
C: Cum adică s–a dus totul?
B: Păăăi, aşa–zisa conferinţă cel puţin.
C: Şi zi, eşti artist sau de ce eşti aici?
B: Fac de toate, filme, scenarii...
(fade out)
(fade in)
B: Nu, nu, n–am primit decât reclame. Nu vroiam să şi încep; am zis: „Ce se întâmplă aici? Hei, cine dracu eşti?””, ştii.
A: Aa, pricep, că îmi tot spunea: „Ia ascultă, cred că treaba asta e intenţionată!” Nu vroiam să îi spun aşa că am luat aerul ăsta strict că m–am gândit: „Mda, s–ar putea, s–ar putea, cine ştie”, ştii...
B: Da, îţi şochează mintea, adică...e ca şi cum ar porni ceva de la bază, cei lipsiţi de idei îţi şochează mintea.
C: Cum? Tot rahatul ăsta a fost intenţionat?
B: Păi asta se spune, ştii...
A: Ştii ce?
B: Aşa că cei care nu au idei, nu au idei şi atunci iţi şochează mintea.
A: Dar ştii ce, în Europa nu e chiar aşa de ciudat să vezi o fază de asta; în Europa am fost... ştii...într–un loc unde lumea chiar făcea asta, te contrazicea intenţionat, ştii.
B: Da, dar te contraziceau pe bune.
A: Mai ales în anii ’80, adică.. asta se întâmpla în anii ’80, aşa că trebuie să spun, TREBUIE…
B : Dar vrei să zici că pe bune, nu era ceva înscenat.
A : Da, aşa era.
C : Asta m–am gandit şi eu că e, că am fost în Europa.
A: Şi când a început să zică: „S–ar putea să fie o înscenare” m–am gândit: „Da, s–ar putea să fie totul pe bune”, dar nu puteai să–ţi dai seama atunci, nu puteai să spui dacă lumea e nesuferită sau...
B: Vezi, de aia a eşuat ca spectacol
A: De ce?
B: Nu pot să spun! Sau nu poţi să spui! (face o mică pauză) hehehehehe1
C: Adică la sfârşit trebuie să ştii dacă a fost un spectacol sau nu.
B: Nu trebuie să ştii, trebuie doar să bănuieşti că...
(fade out)
(fade in)
C: Ei bine, publicul e mult mai liniştit acum că a terminat cu...discursul
B: Da, s–au calmat pentru puţin timp.
C: Cum?
B: Eu... eu unul... nu sunt convins că e adevărat. Dar ştii, asta nu e... nu e deloc...
D: După mine nu a fost ieşit din comun... nici discursul şi nici... spectacolul, cum i–ai zice... e tare prost
A: Deci a plecat deja, a lăsat aparatul şi pe toată lumea...da... nu... am văzut–o strângând, operatorul, toată lumea a ieşit...hahaha
B: Oh... ştii...
C: Păi trebuia să plece, arăta destul de serioasă
B: Şi eu am zis la fel
A: Şi s–a şi emoţionat, dar s–a ţinut tare, dar s–a emoţionat şi s–a înroşit.
B: Părea... părea că s–a enervat foarte tare, dar ştii...e greu de spus
C: Da, părea foarte supărată!
B: Da, şi eu, când am întrebat–o acum, i–am zis: „Ăsta a fost spectacol?” şi a zis: „Nuuuuuu...”
A: Nu, a... a fost ok dar s–a emoţionat mai tare pe măsură ce trecea timpul şi la un moment dat s–a înroşit puţin.
B: Da, poftim... cel puţin ştim asta, dar asta urăsc cel mai tare...adică, uite, stăm de 10 minute aici şi discutăm despre asta... corect?
A: HAHAHAHA... de parcă chiar te deranjează...
B: Păi da, şi până la urmă, e aşa lipsit de sens să ne pierdem timpul şi asta e oarecum parte din farsă, ştii.
C: Nu.
A: Poate să păstreze asta pentru spectacolele ei în Europa, corect.
B: Exact!
A: Adică o să fie munca ei pe anul următor.
B: O să fie un SUCCES pe continent.
A: Şi e parte din munca ei, pentru că, ştii, la centrul Schindler trebuia să alegi un număr, da, şi să spui ce vrem noi să spunem, aşa că asta e arta ei... în plină desfăşurare, ştii, viaţa e în plină desfăşurare.
B: Pot sa apreciez partea asta, doar că am văzut ATÂTEA de–astea... AHAHAHA: am văzut atâteeeeeeea
A: Îhî
B: Da, deci de obicei cei care fac asta se consideră parte din avangardă
A: Păi ştii, în mod normal, în LA, toată lumea trebuie să îţi cedeze drepturile, corect? Adică nu aşa se fac treburile pe aici.
C: Nu, nu, când ştiu că e...
B: Nu, artiştii nu trebuie să facă asta, artiştii nu intră aici, pentru că oricum o fac.
A: Ei bine, o are pe video şi o să meargă cu ea în Europa.
B: Oh, tu o ştii...?
A: Da, o ştiu de la centrul Schindler; aşa am ajuns aici.
B: Oh, oh!
(fade out)
(fade in)
A: Întotdeauna te pun la punct, întotdeauna... lumea întotdeauna se ceartă aşa... nu în LA, în LA nu trebuie să te porţi aşa... e nepoliticos!
B: Păi, americanii se aşteaptă totuşi să fii „precis”, americanii se aşteaptă să...
A: Americanilor nu le place asta... de parcă era dus... americanilor nu le place... în Europa nu e atât de ieşit din comun... eu întotdeauna... îmi aduc aminte.... eu am făcut şcoala de arte şi design în Germania...
B: Da, dar e... e... e atâta absurditate în discursurile nemţeşti obişnuite? Doar am fost în Germania!
A: Lumea râde de tine sau... adică, lumea, când eşti chiar bun, adică ea, părerea mea e că a fost chiar, am crezut că a fost pe bune un concept... părerea mea e că s–a gândit mult la asta... deşi.... aşa că... unii oameni nu pot să te sufere, iar alţii, după o vreme, chiar te îndrăgesc... aşa că asta i s–a întâmplat în seara asta... ştii lumea o contrazice tot timpul pe diferite teme şi spun că sunt de rahat; nouă, mie de fapt mi s–a părut chiar interesant pentru un timp, aveam oarecare idee despre ce vorbeşte: când vorbeam cu ea mi–am zis că are ceva special.
B: Şi eu am crezut la fel
A: Am vorbit cu ea la expoziţie şi am vorbit cu ea ultima oară...
(fade out)