COMENTARIU CRITIC


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    Născută la data de 25.01.1979, Friesach, Austria.
    Trăiește și lucrează în Viena, Austria.
    2000-2003 - Lucrează împreună cu Marlene Haring sub numele de: Halt + Boring.
    Premii:
    2001 - "Art in Public" în Sudul Austriei pentru video și
    "Embracing Statues" pentru clipul publicitar prezentat în diferite cinematografe din Austria.
    2000 - Locul 3, "Vienna Video Award", Video smoking, (Halt+Boring)
    1999 - premiul masterclass Peter Kogler.

    e-mail: catrin_bolt@yahoo.de


    PROIECTE

    Conferinţă  la  Los  Angeles
     

    Scenariu  incluzând  conversaţiile  unui  public  dezamăgit  care  a  participat  la  un  spectacol  artistic
    (Los  Angeles,  Chinatown;  o  sală  la  subsol,  cu  câteva  scaune  şi  un  proiector  pe  o  masă;  igrasie  şi  zgomot,  câteva  persoane  se  aud  râzând  şi  glumind  în  fundal;  A,  B,  C  şi  D  stau  jos  sub  proiector  în  primul  rând.)
    (Se  vorbeşte  repede,  două  sau  trei  persoane  vorbesc  parţial  în  acelaşi  timp  şi  de  multe  ori  este  greu  să  înţelegi  dialogul  din  cauza  zgomotului  din  fundal)
     
    (fade  in)
    A:  Cred  că  suntem  filmaţi  pe  ascuns  sau...
    B:  Nu–i  pe  ascuns.
    A:  Nu–i  pe  ascuns  pentru  că  a  stat  acolo  şi  ne–a  filmat...  aşa  că...  nu  putem..  n–a  trebuit  să  semnăm  nimic,  exact,  din  punct  de  vedere  legal...  aşa  că...
    B:  Studenţi  de  la  Arte  care  nu  s–au  uitat  suficient  la  Andi  Kaufman  în  anii  ’80  sau  ceva  de  genul  ăsta.
    C:  Glumeşti..  Despre  asta  e  vorba?
    B:  Aşa  se  pare.  Am  crezut  că  locul  ăsta  e  serios...  hahaha...ÎNAINTE
    C:  Cineva  a  scris  mai  demult  o...  lucrare...despre  asta  râdeţi...?
    B:  Cum?
    C:  Poate  a  vrut  să  râdă  de  noi..  nu  ştiu  dacă  ăsta  e  spectacol;  poate  e  umor  tipic  de  proastă  calitate;  cineva  a  zis  că  e  al  lor.
    A:  Deci  ai  jucat  un  rol  sau  ce?
    C:  De  unde  eşti?
    B:  De  aici.
    C:  De  aici?
    B:  Da.
    C:  Da,  şi  eu  la  fel,  mai  mult  sau  mai  puţin.
    B:  Dar  am  fost...  Am  călătorit  foarte  mult.
    C:  Oh,  ok.
    B:  Aşa  că  am  văzut  o  grămadă  de  chestii  de  genul  ăsta.
    C:  Hahaha...Daaaaaaa.  Deci  trebuie  careva  să  sară  acum  şi  să  tragă  una  cuiva  sau  cum  se  procedează?
    B:  Păi,  ştii,  tocmai  vroiam  sa  mă  hotarăsc  în  direcţia  asta  când  am  întrebat–o  şi  s–a  dus  totul
    C:  Cum  adică  s–a  dus  totul?
    B:  Păăăi,  aşa–zisa  conferinţă  cel  puţin.
    C:  Şi  zi,  eşti  artist  sau  de  ce  eşti  aici?
    B:  Fac  de  toate,  filme,  scenarii...
    (fade  out)
     
    (fade  in)
    B:  Nu,  nu,  n–am  primit  decât  reclame.  Nu  vroiam  să  şi  încep;  am  zis:  „Ce  se  întâmplă  aici?  Hei,  cine  dracu  eşti?””,  ştii. 
    A:  Aa,  pricep,  că  îmi  tot  spunea:  „Ia  ascultă,  cred  că  treaba  asta  e  intenţionată!”  Nu  vroiam  să  îi  spun  aşa  că  am  luat  aerul  ăsta  strict  că  m–am  gândit:  „Mda,  s–ar  putea,  s–ar  putea,  cine  ştie”,  ştii...
    B:  Da,  îţi  şochează  mintea,  adică...e  ca  şi  cum  ar  porni  ceva  de  la  bază,  cei  lipsiţi  de  idei  îţi  şochează  mintea.
    C:  Cum?  Tot  rahatul  ăsta  a  fost  intenţionat?
    B:  Păi  asta  se  spune,  ştii...
    A:  Ştii  ce?
    B:  Aşa  că  cei  care  nu  au  idei,  nu  au  idei  şi  atunci  iţi  şochează  mintea.
    A:  Dar  ştii  ce,  în  Europa  nu  e  chiar  aşa  de  ciudat  să  vezi  o  fază  de  asta;  în  Europa  am  fost...  ştii...într–un  loc  unde  lumea  chiar  făcea  asta,  te  contrazicea  intenţionat,  ştii.
    B:  Da,  dar  te  contraziceau  pe  bune.
    A:  Mai  ales  în  anii  ’80,  adică..  asta  se  întâmpla  în  anii  ’80,  aşa  că  trebuie  să  spun,  TREBUIE…
    B  :  Dar  vrei  să  zici  că  pe  bune,  nu  era  ceva  înscenat.
    A  :  Da,  aşa  era.
    C  :  Asta  m–am  gandit  şi  eu  că  e,  că  am  fost  în  Europa.
    A:  Şi  când  a  început  să  zică:  „S–ar  putea  să  fie  o  înscenare”  m–am  gândit:  „Da,  s–ar  putea  să  fie  totul  pe  bune”,  dar  nu  puteai  să–ţi  dai  seama  atunci,  nu  puteai  să  spui  dacă  lumea  e  nesuferită  sau...
    B:  Vezi,  de  aia  a  eşuat  ca  spectacol
    A:  De  ce?
    B:  Nu  pot  să  spun!  Sau  nu  poţi  să  spui!  (face  o  mică  pauză)  hehehehehe1
    C:  Adică  la  sfârşit  trebuie  să  ştii  dacă  a  fost  un  spectacol  sau  nu.
    B:  Nu  trebuie  să  ştii,  trebuie  doar  să  bănuieşti  că...
    (fade  out)
     
    (fade  in)
    C:  Ei  bine,  publicul  e  mult  mai  liniştit  acum  că  a  terminat  cu...discursul
    B:  Da,  s–au  calmat  pentru  puţin  timp.
    C:  Cum?
    B:  Eu...  eu  unul...  nu  sunt  convins  că  e  adevărat.  Dar  ştii,  asta  nu  e...  nu  e  deloc...
    D:  După  mine  nu  a  fost  ieşit  din  comun...  nici  discursul  şi  nici...  spectacolul,  cum  i–ai  zice...  e  tare  prost
    A:  Deci  a  plecat  deja,  a  lăsat  aparatul  şi  pe  toată  lumea...da...  nu...  am  văzut–o  strângând,  operatorul,  toată  lumea  a  ieşit...hahaha
    B:  Oh...  ştii...
    C:  Păi  trebuia  să  plece,  arăta  destul  de  serioasă
    B:  Şi  eu  am  zis  la  fel
    A:  Şi  s–a  şi  emoţionat,  dar  s–a  ţinut  tare,  dar  s–a  emoţionat  şi  s–a  înroşit.
    B:  Părea...  părea  că  s–a  enervat  foarte  tare,  dar  ştii...e  greu  de  spus
    C:  Da,  părea  foarte  supărată!
    B:  Da,  şi  eu,  când  am  întrebat–o  acum,  i–am  zis:  „Ăsta  a  fost  spectacol?”  şi  a  zis:  „Nuuuuuu...”
    A:  Nu,  a...  a  fost  ok  dar  s–a  emoţionat  mai  tare  pe  măsură  ce  trecea  timpul  şi  la  un  moment  dat  s–a  înroşit  puţin.
    B:  Da,  poftim...  cel  puţin  ştim  asta,  dar  asta  urăsc  cel  mai  tare...adică,  uite,  stăm  de  10  minute  aici  şi  discutăm  despre  asta...  corect?
    A:  HAHAHAHA...  de  parcă  chiar  te  deranjează...
    B:  Păi  da,  şi  până  la  urmă,  e  aşa  lipsit  de  sens  să  ne  pierdem  timpul  şi  asta  e  oarecum  parte  din  farsă,  ştii.
    C:  Nu.
    A:  Poate  să  păstreze  asta  pentru  spectacolele  ei  în  Europa,  corect.
    B:  Exact!
    A:  Adică  o  să  fie  munca  ei  pe  anul  următor.
    B:  O  să  fie  un  SUCCES  pe  continent.
    A:  Şi  e  parte  din  munca  ei,  pentru  că,  ştii,  la  centrul  Schindler  trebuia  să  alegi  un  număr,  da,  şi  să  spui  ce  vrem  noi  să  spunem,  aşa  că  asta  e  arta  ei...  în  plină  desfăşurare,  ştii,  viaţa  e  în  plină  desfăşurare.
    B:  Pot  sa  apreciez  partea  asta,  doar  că  am  văzut  ATÂTEA  de–astea...  AHAHAHA:  am  văzut  atâteeeeeeea
    A:  Îhî
    B:  Da,  deci  de  obicei  cei  care  fac  asta  se  consideră  parte  din  avangardă
    A:  Păi  ştii,  în  mod  normal,  în  LA,  toată  lumea  trebuie  să  îţi  cedeze  drepturile,  corect?  Adică  nu  aşa  se  fac  treburile  pe  aici.
    C:  Nu,  nu,  când  ştiu  că  e...
    B:  Nu,  artiştii  nu  trebuie  să  facă  asta,  artiştii  nu  intră  aici,  pentru  că  oricum  o  fac.
    A:  Ei  bine,  o  are  pe  video  şi  o  să  meargă  cu  ea  în  Europa.
    B:  Oh,  tu  o  ştii...?
    A:  Da,  o  ştiu  de  la  centrul  Schindler;  aşa  am  ajuns  aici.
    B:  Oh,  oh!
    (fade  out)
     
    (fade  in)
    A:  Întotdeauna  te  pun  la  punct,  întotdeauna...  lumea  întotdeauna  se  ceartă  aşa...  nu  în  LA,  în  LA  nu  trebuie  să  te  porţi  aşa...  e  nepoliticos!
    B:  Păi,  americanii  se  aşteaptă  totuşi  să  fii  „precis”,  americanii    se  aşteaptă  să...
    A:  Americanilor  nu  le  place  asta...  de  parcă  era  dus...  americanilor  nu  le  place...  în  Europa  nu  e  atât  de  ieşit  din  comun...  eu  întotdeauna...  îmi  aduc  aminte....  eu  am  făcut  şcoala  de  arte  şi  design  în  Germania...
    B:  Da,  dar  e...  e...  e  atâta  absurditate  în  discursurile  nemţeşti  obişnuite?  Doar  am  fost  în  Germania!
    A:  Lumea  râde  de  tine  sau...  adică,  lumea,  când  eşti  chiar  bun,  adică  ea,  părerea  mea  e  că  a  fost  chiar,  am  crezut  că  a  fost  pe  bune  un  concept...  părerea  mea  e  că  s–a  gândit  mult  la  asta...  deşi....  aşa  că...  unii  oameni  nu  pot  să  te  sufere,  iar  alţii,  după  o  vreme,  chiar  te  îndrăgesc...  aşa  că  asta  i  s–a  întâmplat  în  seara  asta...  ştii  lumea  o  contrazice  tot  timpul  pe  diferite  teme  şi  spun  că  sunt  de  rahat;  nouă,  mie  de  fapt  mi  s–a  părut  chiar  interesant  pentru  un  timp,  aveam  oarecare  idee  despre  ce  vorbeşte:  când  vorbeam  cu  ea  mi–am  zis  că  are  ceva  special.
    B:  Şi  eu  am  crezut  la  fel
    A:  Am  vorbit  cu  ea  la  expoziţie  şi  am  vorbit  cu  ea  ultima  oară...
    (fade  out)


    BIBLIOGRAFIE