„Arhitect şef şi autor al proiectului [Muzeul Ţăranului Român] era Nicolae Ghica-Budeşti. Conducător al lucrărilor şi cel care studia detaliile era arhitectul Alexandru Zagoritz. Înalt, cu fruntea mare, ochi albaştri pătrunzători şi cioc ascuţit – aşa cum, pe atunci, fiecare îşi aranja o fizionomie proprie. Era un om de talent…” (Gheorghe Simotta)
„Mare artist, împăcându-se mai mult cu lumea ideală decât cu lumea reală, Mincu n-a lucrat direct la Expoziţie. A lucrat însă concepţia sa, învăţătura sa, sufletul său, prin elevii săi: Hârjeu, Lupu, Zagoritz, Ilie Popescu, Traianescu, Radu Ştefan şi alţii, sub conducerea lui I. D. Berindei, Ş. T. Burcuş şi Victor Ştefănescu.” (Revista Arhitectura, nr. 1/1941)
„Uşurinţa desenului şi prietenia literară a colegului său Toma T. Socolescu din o veche familie de meşteri de case şi arhitecţi din Ploeşti, îl făcură să se hotărască pentru cariera de arhitect.
În timpul studiilor la Şcoala Naţională de Arhitectură, alcătui cu aceeaşi neîntrecută sârguinţă şi cu aceeaşi mână uşoară cu care desenase mai nainte chipuri şi peisage, o nouă colecţie de desenuri în creion după natură, tot pe foi de hârtie albă de mărimea unei optimi de coală, înfăţişând motive româneşti de construcţie, decoraţie şi ornamentaţie arhitectonică, mai ales sculpturi în piatră şi lemn. Această colecţie o îmbogăţi cu o râvnă nepregetătoare în călătorii făcute mai mult pe jos la ţară, pe la vechi biserici, cruci, cimitire şi case ţărăneşti. Din ea a publicat multe desenuri în articolele sale publicate în anii 1912-1916.” (G. Zagoritz, în: Revista Arhitectura, nr. 1-2/1920)
„În prima serie de elevi intraţi în şcoală după mine [Toma T. Socolescu], a fost între alţii Alexandru Zagoritz, fost coleg de liceu şi pe care pot spune că eu l-am determinat să urmeze Arhitectura, aşa cum am făcut-o şi eu şi alţii mai târziu.[...]” (Toma T. Socolescu, Amintiri, Caligraf, Bucureşti, 2004, p.33)
„Terminându-se lucrările expoziţiei, elevii care lucrasem acolo, ne-am reluat activitatea la Şcoală. Între elevii de atunci începuse să se evidenţieze Al Zagoritz, şi mai la urmă, C. Iotzu, care la sfârșitul studiilor au lucrat împreună releveul atât de important, dar şi greu de executat al Mănăstirii Văcăreşti.” (Toma T. Socolescu, Amintiri, Caligraf, Bucureşti, 2004, p.41)
„În 1908 ... doi studenţi ai Şcolii Superioare de Arhitectură din Bucureşti, viitorii arhitecţi Constantin Iotzu şi Alexandru Zagoritz au putut întocmi releveul Mănăstirii Văcăreşti (numai biserica, paraclisul şi câteva detalii ale casei domneşti) în cadrul unui program pentru relevarea monumentelor naţionale, ca o primă bază pentru cunoaşterea şi studierea acestora, acţiune iniţiată în 1907 de Şcoala de Arhitectură cu sprijinul lui Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii Publice.” (Alexandru Panaitescu, Remember Mănăstirea Văcăreşti, Bucureşti, Editura Simetria, 2008, p. 60)