IMAGINI

BIOGRAFIE

(Curtea de Argeş, 18 febr. 1884 - Bucureşti, 1973)
           
Studii academice/de specialitate
1912 - Studiază la  Școala Superioară de Arhitectură din București, fiind diplomat în anul 1912.

Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
1918-1932 - A ocupat funcţia de director în Ministerul Sănătăţii.
din 1939 - Senator în Parlamentul României.
1922-1941 - S-a implicat în activitatea Societăţii Arhitecţilor Români, intrând în structurile de conducere în mandatul 1922-1924, când a fost cenzor, devenind vicepreşedinte în 1925, iar apoi, între 1933 și 1941, președinte.
5 iulie 1943 - 23 august 1944 - A fost numit subsecretar de stat la Ministerul Muncii, în cadrul guvernării Antonescu.

Ion D. Enescu a fost timp de peste 20 de ani directorul Direcţiei de Arhitectură din Ministerul Sănătăţii.

Membru al Asociaţiei Publiciştilor Români.
Prodecan al Colegiului Arhitecţilor.

Alte informații relevante
„Considerat vinovat de dezastrul ţării – termen generalizant folosit în epocă, I. D. Enescu a fost arestat la 30 ianuarie 1945 şi depus la Prefectura Poliţiei Capitalei [...].” Deţinut la Malmaison, Jilava, Văcăreşti, Aiud, Ion D. Enescu a fost eliberat la 11 noiembrie 1956, fiind graţiat de restul pedepsei (în 1949 fusese condamnat să sufere 12 ani temniţă grea). [Vlad Mitric-Ciupe, 2013]

Doi dintre fiii săi, Mircea Gheorghe și Mihai, au devenit tot arhitecți.
 

PROIECTE

PROIECTE REALIZATE

Proiecte de arhitectură
S-a implicat în lucrări cu programe variate, dintre care se disting:
1931 - Palatul Episcopal Catolic, Strada General Berthelot, București (astăzi bibliotecă);

Imobile de locuințe (case de raport) realizate în București:
1912 - Strada Biserica Amzei 10;
1913-1914 - Piața Rosetti 3;
1914 - Piața Rosetti 5 (astăzi Hotel „Banatul“)
? - Strada Brezoianu 31;
1919 - Imobilul Asociației Generale a Medicilor, Strada Izvor 5;
1919-1920 - Bulevardul Carol I (fost Republicii) 8;
1925-1926 - Strada Franklin 9;
1925-1934 - Palatul Episcopal din Constanța;
1927 - Strada Cobălcescu 16;
1929-1930 - Calea Griviței 33;
1929-1932 - Institutul de Cercetări Zootehnice, Strada dr. Staicovici;
1930-1931 - Bulevardul Hristo Botev 5 (proprietatea dr. Eugen Cristian);
1934 - Palatul Clinicilor Universitare din Cluj (în colaborare cu arhitectul Ivaşcu);
? - Casa dr. Martinescu, Strada Gina Palicari (fostă Orlando);
1933 - Strada Domnița Anastasia 10;
? - Strada Dionisie Lupu 53;
? - Casa prof. dr. Alexandrescu-Dersca din București;
1945 - Sanatoriul din comuna Valea Iașului, județul Argeș;
? - Spitalele din Abrud, Turnu Severin, Brașov și Reșița;
? - Sanatoriile TBC din Aiud, Geoagiu, Agigea, Mangalia;
? - Clădirea Teatrului Dramatic din Galaţi.
 
Activitate publicistică/editorială
A publicat în revista Arhitectura, numeroase articole privind problematica locuinței, specificul urbanistic al oraşului Bucureşti, naționalism istoric, arhitectura și renașterea națională, clădiri spitalicești. Dintre acestea, menţionăm:
Arhitectura şi economia naţională, în: Arhitectura, nr. 1/1934.

La pas cu vremea, în: Arhitectura, nr.1/mai 1935.

Capitala şi construcţiile, în: Arhitectura, nr. 2/august 1935.

Pentru colegi, în: Arhitectura, nr. 4/decembrie 1935.

Construcţii şi reconstrucţii sociale, în: Arhitectura, nr. 9-10/iulie-octombrie 1937.

Regim nou, în: Arhitectura, nr. 11/martie 1938.

Arhitectura capitalei, în: Arhitectura ,nr. 12/ iulie 1938.

Stil Regele Carol II, în: Arhitectura, nr. 1/1939.

Apărarea pasivă ,în: Arhitectura, nr. 4/1939.

Muncă şi creaţie românească în domeniul artelor, în: Arhitectura nr. 1/ ian.-martie 1940.

Economia de răsboi, în: Arhitectura nr.2/aprilie-iunie 1940.

Arhitectură şi cutremur, în: Arhitectura nr. 3-4/ iulie-decembrie 1940.

După o jumătate de veac, în: Arhitectura.

Semicentenarul Societăţii Arhitecţilor Români. 1891-1941 nr. 1/ ian. – martie 1941 (nr. jubiliar).

Problema locuinţelor economice la oraşe şi sate, în: Arhitectura, nr. 1-2/ ianuarie-iunie 1942.

Despre poziția arhitectului în societate, Ion D. Enescu scria în Arhitectura nr. 1/1941 (nr. jubiliar): „Arhitectul este mai mult decât un specialist care știe să facă locuințe după același tipic. El este un interpret al sensibilității neamului său, al complexității sufletești care leagă un popor de trecut, de pământ, de climat, și care-l așază în prezent cu ceea ce se cheamă specificul său. Arhitectul trebuie întâi să vadă, să cunoască, să interpreteze și apoi să calculeze.”
 

BIBLIOGRAFIE

CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Edititura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, pp. 103-104.

MITRIC-CIUPE, Vlad, Arhitecţii români şi detenţia politică: 1944-1964: (între destin concentraţioal şi vocaţie profesională), Editura Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2013, pp. 63-72.

TEODORESCU, Sidonia, NICULAE, Raluca, PETRESCU, Gabriela, ȚELEA, Vasile, BÎRSAN, Andrei, Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI). Arhitecţi. Literele D-H, ediţie on-line, pdf, Bucureşti, 2014
(disponibil la https://issuu.com/dictionaruar).

ȚELEA, Vasile, Arhitectura secolului 20, Edititura Capitel, Bucureşti, 2008, pp. 285-286.

Arhitectura, 1935-1942.
Arhitectura. Semicentenarul Societăţii Arhitecţilor Români. 1891-1941 nr. 1/ ian. – martie 1941 (nr. jubiliar).

Arhiva UAR.